И Л Ь Я   Ч Л А К И

SEMION ȘI VERA (Семен и Вера)

Traducerea Elvira Platon Rîmbu

COMEDIE

PERSONAJELE:

LARISA ANDREEVNA

VERA STEPANOVNA –prietena ei

SEMION

O camera. O masă rotunda, scaune, o canapea. Vera Stepanovna pune pe masă ceşti, farfurioare, tot ce este necesar pentru a bea ceai.

Se deschide ușa și apare capul Larisei Andreevna.

LARISA ANDREEVNA. Vai de mine, Vera Stepanovna, dar ce-i asta?!

VERA STEPANOVNA. Larisocica Andreevna, ați venit deja?

LARISA ANDREEVNA. Pe unde umblați?! Strig, strig și degeaba! Am strigat mai întâi de jos de la parter, apoi de la etajul al doilea! Vaaaai!

VERA STEPANOVNA. Eu n-am auzit nimic…

LARISA ANDREEVNA. E atât de greu că mi-am rupt mâinile!

VERA STEPANOVNA. Vai! Haideți să vă ajut...

LARISA ANDREEVNA. Cum să nu! Să mă ajutați! Și pe dumneavoastră cine să vă ajute mai târziu?! Nu cumva eu?! Eu și așa am destule pe cap! Și  nu găsești  nici doctori în vremurile astea, poți să-i  cauți cu lumânarea! Iar dacă  găsești, așa se poartă, că mai bine nu i-ai găsi. Imediat, doar să-mi trag sufletul un pic…

VERA STEPANOVNA. Dar eu sincer vreau să vă ajut! Totuși sunt mai tânără decât dumneavoastră.

LARISA ANDREEVNA. Mai tânără?! Dumneavoastră sunteți mai tânără?!

VERA STEPANOVNA.Da...

LARISA ANDREEVNA. Ferească-mă Dumnezeu de așa tinerețe! Îmi vine să şi râd! Auzi la ea?! E mai tânără ea! La vârsta noastră câţiva ani încoace, câţiva ani încolo nu-i mare scofală! Așa că nu-i  mai numărați degeaba! Şi să nu vă mai aud că spuneţi așa ceva!

VERA STEPANOVNA. N-am să mai spun...

LARISA ANDREEVNA. De parcă ați fi mai tânără cu douăzeci de ani! Trei ani e diferența între noi! O cifră ridicolă! Auzi la ea, mai tânără!

VERA STEPANOVNA. Aveți dreptate, nu suntem la vârsta la care să conteze diferența asta...

LARISA ANDREEVNA. Bineînțeles!

VERA STEPANOVNA. Sunt de acord cu dumneavoastră...

LARISA ANDREEVNA. Păi cum să nu fiți de accord? Eu, Vera Stepanovna, rar spun prostii!Iar dumneavoastră știți asta foarte bine…

VERA STEPANOVNA. Știu...

LARISA ANDREEVNA. Foarte bine că ştiţi!Dați-vă un pic mai încolo. Vai, ce-am oboist carându-l! Îmi trag un pic sufletul și mergem...

VERA STEPANOVNA. Stați jos, stați jos… Am și fiert apa pentru ceai… Imediat îl aduc…

LARISA ANDREEVNA. Să bem atunci un ceiuț...

VERA STEPANOVNA. Da... Am copt și o prăjitură. Cu vișine.

LARISA ANDREEVNA. Când ați apucat?

VERA STEPANOVNA. Cât  ați lipsit. Am stat cât am stat, apoi mi-am zis: dar de ce să stau eu degeaba? Am vrut să fac clătite, dar n-aveam făină. M-am dus la magazin după făină și am văzut vișine. Mi-am zis ce să mă complic atâta cu clătitele, ia să fac eu o prăjitură cu vișine. Uite așa am și făcut-o.

LARISA ANDREEVNA. Bravo, Vera Stepanovna! Mă minunez mereu cum de vă ies așa prăjiturile! Omoară-mă și n-am să înțeleg așa ceva… Când mă uit la dumneavoastră că sunteți atât de… dar prăjturile vă ies. Eu, oricât m-aș strădui, nu reușesc nicicum, ba aluatul e ca plastilina, ba umplutura-i de rahat, scuzați-mi expresia!

VERA STEPANOVNA. Cum?

LARISA ANDREEVNA. Cum, necum, dar ți-e greață și s-o scuipi!

VERA STEPANOVNA. Vă înțeleg foarte bine… Nici mie la început nu-mi ieșeau. Ba le prea coceam, ba era crudă pe dinăuntru… Dar cu timpul… Da… Nu e atât de complicat precum pare… Pe bune. Vreți să vă-nvăț? Se ia jumătate de kilogram de făină…

LARISA ANDREEVNA. Mai bine așezați-vă odată și nu-mi mai mișunați atâta prin fața ochilor că și așa parcă-s într-un carusel…

VERA STEPANOVNA. Da. Deci, jumătate de kilogram de făină, trei ouă, trei sferturi  de pahar cu zahăr, toate astea se amestecă bine…

LARISA ANDREEVNA. Vera Stepanovna, mai lăsați-mă cu prostiile astea, v-am spus omenește că sunt obosită ca dracu şi am nevoie de  rețeta dumneavoastră ca de-un supozitor în fund!

VERA STEPANOVNA. Vai de mine!

LARISA ANDREEVNA. Exact așa. Poate chiar mai rău. Ca de un cactus.

VERA STEPANOVNA. Vai de mine!

LARISA ANDREEVNA. Bine spus-ca de un cactus!  Atâta  ați tot lăudat-o, dar unde-i?

VERA STEPANOVNA. Cine?

LARISA ANDREEVNA. Ei, poftim! Cine? Multlăudata prăjitură!

VERA STEPANOVNA. Vai de mine, căscată pot fi! E-n cuptor! Am uitat cu totul de ea!

(Se duce la aragaz).

LARISA ANDREEVNA. Și vă mai dați tânără! Ar trebui să țineți o agendă pentru a nu uita, ca să nu mai faceți tot felul de trăsnăi! Sau legați-vă noduri pe degete, tot mai liniștită aș fi! Ați închis aragazul?

VERA STEPANOVNA. Bineînțeles, bineînțeles. Aragazul nu-l uit nicodată…

LARISA ANDREEVNA. Aveți grijă! Dacă provocați un incendiu vom rămâne fără mâncare.

VERA STEPANOVNA. Da… Nu, să nu credeți… Nu vă faceți griji… Ia uitați-vă!

LARISA ANDREEVNA. Maică Precistă! Ce mare e! Nici într-o săptămână n-o terminăm de mâncat!

VERA STEPANOVNA. Numai să fi ieșit bună… Ce emoții am!

LARISA ANDREEVNA. Ia să vedem!..

Larisa Andreevna ia o bucată, mușcă, mestecă, mai ia o gură, mestecă…

VERA STEPANOVNA. Ei, cum e?!

LARISA ANDREEVNA. Nici nu știu ce să zic…

VERA STEPANOVNA. Nu mi-a reușit?!

LARISA ANDREEVNA. Vai! Dar dumneavoastră de ce nu mâncați? Vai! Vai de mine!

VERA STEPANOVNA. Ce e?

LARISA ANDREEVNA. Mamă, măiculiță mea!..

VERA STEPANOVNA. Ce e?!

LARISA ANDREEVNA. Ehe-he-he!

VERA STEPANOVNA. Ce e, ce e?!

LARISA ANDREEVNA. De ce nu mâncați? De ce nu mâncați, vă întreb? Vrei să mă otrăvești?! Ah, vrăjitoareo! Spălături, mai repede spălături. (Se agită).

VERA STEPANOVNA. Vai, Larisa Andreevna, dar cum puteți crede așa ceva?!

LARISA ANDREEVNA. Am bănuit , am bănuit că tu… Pe mine nu mă duci! Apă, apă , vreau apă!.. (Se-ndreaptă spre baie).

VERA STEPANOVNA. Larisa Andreevna, priviți, priviți! Așteptați un pic!

 (Ia o gură de prăjitură).

Larisa Andreevna se oprește, se-ntoarce.Vera Stepanovna mănâncă din prăjitură.