ИЛЬЯ ЧЛАКИ - STORCATORUL DE FRUCTE (Соковыжималка)

Поиск

Календарь

«  Февраль 2023  »
ПнВтСрЧтПтСбВс
  12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728

Дружественные сайты:

  • Международная Федерация русских писателей
  • Literatur Niedersachsen
  • Литературный журнал Edita
  • Статистика

    Понедельник, 06.02.2023, 09:42
    Приветствую Вас Гость
    Главная | Регистрация | Вход | RSS

              И Л Ь Я   Ч Л А К И

    STORCATORUL DE FRUCTE (Соковыжималка)

    Traducerea Elvira Platon Rîmbu

     

    PERSONAJE:

     

    ZOIA  FIODOROVNA

    PIOTR VASILIEVICI

    GALEA, fiica lor

    ALECSANDR  (SAŞA), soţul Galei

    IRINA ANTONOVNA, mama lui Alecsandr

    VICTOR SERGHEEVICI, tatăl lui  Alecsandr

     

     

     

    În bucătărie, Zoia Fiodorovna găteşte, Piotr Vasilievici citeşte ziarul. Intră Alecsandr.

    ALECSANDR.   Sărut mâna, mamă.

    Zoia Fiodorovna  nu răspunde.

    ALECSANDR.    Sărut mâna, mamă.

    Zoia Fiodorovna  tace.

    ALECSANDR.    Sunteţi cumva supărată?

    Zoia Fiodorovna  nu răspunde.

    ALECSANDR.   OK. Dacă nu vreţi să vorbiţi…Asta e. (Iese).

    ZOIA  FIODOROVNA.   Petea, tu l-ai auzit pe nesimţitul ăsta?

    Piotr Vasilievici citeşte ziarul.

    ZOIA  FIODOROVNA. Petea!

    PIOTR VASILIEVICI.  Da?

    ZOIA  FIODOROVNA. Cum ţi-a plăcut?

    PIOTR VASILIEVICI.   Ce?

    ZOIA  FIODOROVNA.  Cum - "ce"? Tu ai auzit ce-a spus?!

    PIOTR VASILIEVICI    Da. Am auzit. Mi-a plăcut foarte  mult.

    ZOIA  FIODOROVNA.   Ce?!

    PIOTR VASILIEVICI.   Ce  "ce"??

    ZOIA  FIODOROVNA.    Ce ţi-a plăcut?!

    PIOTR VASILIEVICI   Mie? Mie nu mi-a plăcut nimic. De unde ai mai scos-o şi pe asta cum că mi-ar fi plăcut ceva?

    ZOIA  FIODOROVNA.   Eu am scos-o?! Tu însuţi ai zis adineaori…

    PIOTR VASILIEVICI.   Eu am zis că nu mi-a plăcut. N-ai auzit tu bine.

    ZOIA  FIODOROVNA.  Ba am auzit şi chiar foarte bine! De fapt, te înţeleg perfect! Tu nu ai decât o singură grijă- ziarul! În rest, nu-ţi pasă de nimic! Ţie ţi se rupe că adineaori, chiar aici sub nasul tău, eu am fost insultată, am fost jignită! Pentru tine ziarul e important! Ziarul pentru tine e mai important decât sănătatea mea!

    PIOTR VASILIEVICI   Zoia, linişteşte-te. Faci atâta zarvă din nimic.  Ia nişte valeriană.

    ZOIA  FIODOROVNA.  Valeriană! Mi-e greaţă deja de atâta valeriană! În fiecare zi dau pe gât  un flacon întreg! (Îşi toarnă valeriană, bea). Ce porcărie! Nu înţeleg cum am putut să beau atâta…

    PIOTR VASILIEVICI   Ar trebui să te linişteşti.

    ZOIA  FIODOROVNA.  Mai lasă-mă cu liniştitul ăsta al tău! De treizeci de ani doar asta aud: “Ar trebui să te linişteşti”! Oare cum de n-ai obosit să tot repeţi atât?

    PIOTR VASILIEVICI.  Păi, nici tu n-ai oboist să tot bei valeriană.

    Zoia  Fiodorovna  se  întoarce spre aragaz, Piotr Vasilievici citeşte ziarul.

    Intră Galea.

    GALEA.  Ce s-a mai întâmplat iar?

    ZOIA  FIODOROVNA.  Păi, taică-tău…

    GALEA.  Ce i-ai zis iar lui Alecsandr?

    ZOIA  FIODOROVNA.   Eu? Eu nu i-am zis nimic. Eu am tăcut.

    GALEA.  Chiar nu ne putem înţelege nicicum? De ce l-ai jignit? Omul a venit să vorbească cu tine, iar tu parcă ai luat apă în gură!

    ZOIA  FIODOROVNA.  Şi azi dimineaţă  a vrut să vorbească cu mine.

    GALEA.   Păi, de asta a şi venit. Să-şi ceară scuze pentru dimineaţa asta.

    ZOIA  FIODOROVNA.   Asta  eu n-am auzit.

    GALEA.  Bineînţeles. Cum să auzi, când nici măcar nu i-ai aruncat o privire. Darămite să mai zici ceva.

    ZOIA  FIODOROVNA.  Eu vă fac vouă ciorba!

    GALEA.  Nu doar nouă, ci şi vouă!

    ZOIA  FIODOROVNA.  Vouă în primul rând. Eu pot trăi şi fără ciorbă!

    GALEA.  Şi noi la fel!

    ZOIA  FIODOROVNA.  Poate că n-ar mai trebui să gătesc deloc?

    GALEA.  Cum vrei!

    ZOIA  FIODOROVNA.   Cum îţi permiţi să vorbeşti aşa cu mine?! Sunt mama ta!

    GALEA.    Mai bine aşa decât ca tine- deloc!

    ZOIA  FIODOROVNA.  Galea, te rog să fii atentă la ceea ce spui! Chiar nu ţi-e ruşine?!

    GALEA.  Ba da. Mi-e ruşine. Mi-e tare ruşine. Pentru tine mi-e ruşine! (Iese).

    ZOIA  FIODOROVNA.   Dumnezeule Mare! Petea, tu ai auzit?

    Piotr Vasilievici citeşte ziarul.

    ZOIA  FIODOROVNA.   Petea!

    PIOTR VASILIEVICI.   Ce e?

    ZOIA  FIODOROVNA.  Bineînţeles! Tu n-ai auzit nimic! Adineaori a venit aici fiică-ta. Pe post de avocată a lui! Fiică-ta e-n stare pentru omul ăsta, care azi dimineaţă m-a insultat în asemenea hal, că pînă acum nu pot să-mi revin…e-n stare să-şi strângă de gât propria mamă!

    PIOTR VASILIEVICI.    Nu mai vorbi prostii.

    ZOIA  FIODOROVNA.    Astea sunt prostii?! Dă-mi valeriana. (Ia valeriana, îşi toarnă). Eu am ajuns că lucrez doar pentru a achita nota la farmacie, iar el le consideră prostii.

    PIOTR VASILIEVICI   Linişteşte-te.

    ZOIA  FIODOROVNA.  Iar îi dai cu "linişteşte-te"! Citeşte, citeşte-ţi ziarul, eu n-am să te mai deranjez! Oricum ţie nu-ţi pasă de ceea ce se-ntâmplă în casa noastră.

    PIOTR VASILIEVICI.  Zoia, nu ai dreptate.

    ZOIA  FIODOROVNA.   Din pricina ziarului ăstuia tu nu mai vezi nimic!

    PIOTR VASILIEVICI   Dar abia adineaori am luat ziarul!

    ZOIA  FIODOROVNA.    Nici chiar eu nu mai însemn pentru tine nimic!

    PIOTR VASILIEVICI. N-aveam cum să presupun că imediat ce eu voi deschide ziarul tu o să ai chef de ceartă.

    ZOIA  FIODOROVNA.   Tu numeşti asta « chef de ceartă »? Reiese că eu nu am dreptate?

    PIOTR VASILIEVICI.  Bineînţeles că ai.

    ZOIA  FIODOROVNA.   Ziarul ăsta! Odată şi-odată tot o sa-l laşi tu din mână, doar că eu voi  fi deja îngropată!

    PIOTR VASILIEVICI.   Doamne Dumnezeule!

    Piotr Vasilievici continuă să citească ziarul, Zoia Fiodorovna se întoarce spre aragaz.

    În bucătărie dă buzna Alecsandr.

    ALECSANDR.  Ştiu, Zoia Fiodorovna, ştiu că nu mă iubiţi, pur şi simplu, nu mă iubiţi. Ştiu că nu vă place că sunt soţul fiicei dumneavoastră, dar eu oricum am să vă spun ce am de spus! Acum noi suntem nevoiţi să locuim aici la dumneavoastră, dar asta nu va dura. N-aveţi de ce să vă faceţi griji, în curând ne vom muta de aici. Vom închiria un apartament sau o cameră, în orice caz nu vom mai rămâne aici! Dar atâta timp cât mai stăm aici, am să vă rog să n-o mai jigniţi pe soţia mea! Despre mine nici nu mai vreau să vorbesc, eu m-am obişnuit, ş-apoi ce aş mai putea eu să comentez, când propria dumneavoastră fiică e zilnic cu ochii în lacrimi din pricina dumneavoastră!!!

    Iese la fel de brusc cum a şi intrat.

    ZOIA  FIODOROVNA.  (strigă în urma lui). Nu zilnic, ci o dată la doua zile, tinere. În cealaltă zi  lacrimile ei îţi aparţin! O zi - din pricina noastră, o zi - din pricina ta! Nesimţitul!  

    Alecsandr apare iar în uşă.

    ALECSANDR.   Dacă vă deranjăm atât de tare, noi putem pleca. Şi asta chiar azi!

    Iese.

    ZOIA  FIODOROVNA.  Petea, eu nu mai rezist!

    Piotr Vasilievici citeşte ziarul.

    ZOIA  FIODOROVNA.   Petea!

    Piotr Vasilievici se ridică şi pleacă.

    ZOIA  FIODOROVNA.  Bineînţeles, numai eu sunt de vină! Tu- niciodată! Doar eu trebuie să le încasez! Şi eu pot să plec! Pot să plec din casa asta! Ca să vă rămână vouă! Voi pleca în alt oraş! Voi pleca pentru totdeauna, Saşa! Atunci poate că o să înţelegeţi şi voi ceva. Dar înainte să plec eu, o să mă băgaţi voi în sicriu, dragii mei copii!

    Intră Galea.

    GALEA.   Mamă, cum poţi să vorbeşti astfel?! Cui foloseşte asta?! Cum îţi poţi imagina că noi îţi dorim moartea!? E ridicol!

    ZOIA  FIODOROVNA.   Nu e deloc ridicol, Galea, chiar deloc! O să scăpaţi de mine şi încă foarte curând, nu mi-a mai rămas mult de trăit!

    GALEA.   Mamă! Mamă!

    ZOIA  FIODOROVNA.  Ce tot îi dai cu  "mamă", "mamă"?! N-am crezut niciodată că voi avea o asemenea  fiică! Credeam că mă iubeşti, că ţii la mine, dar tu….

    GALEA.   Mamă, eu te iubesc foarte mult.

    ZOIA  FIODOROVNA.  Nu aşa se iubeşte, fetiţo, nu aşa.Îi permiţi lui Saşa, la care de altfel eu ţin foarte mult, să facă  tot ce vrea. Dar nici eu nu sunt din fier. Nu mai rezist, nu mai pot!

    GALEA.   Dar cine-i de vină? Cum a început totul!?

    ZOIA  FIODOROVNA.  A început cu faptul că eu eram foarte bine dispusă, dar a venit soţul tău, Alecsandr al nostru…

    GALEA.   Şi tu nu i-ai spus  nici măcar un  "bună ziua".

    ZOIA  FIODOROVNA.    Eu mă gândeam la voi, voiam să vă fac un cadou, mă gândeam cum să fac să fie cât mai plăcut pentru voi.

    GALEA.    Ni l-ai făcut deja.

    ZOIA  FIODOROVNA.    Dar se pare că nu mi-a fost dat. Poftim, luaţi-l, e al vostru.

    Zoia Fiodorovna scoate din dulap un storcător de fructe.

    ZOIA  FIODOROVNA.   Storcătorul ăsta o să vă amintească de mine. (Vrea să plece).

    GALEA.  Mamă, stai, aşteaptă un pic! Nici noi n-am avut dreptate, dar nici tu.

    ZOIA  FIODOROVNA.  Acum, asta nu mai are nici o importanţă.

    GALEA.  Mamă, linişteşte-te.

    ZOIA  FIODOROVNA.    Eu sunt liniştită, Galea. Sunt foarte liniştită. Sunt atât de liniştită încât mă puteţi pune deja în sicriu.

    GALEA.    Mamă!

    ZOIA  FIODOROVNA.  Poate că eu într-adevăr n-am fost o mamă bună. Iartă-mă.Vreau să mor.

    Iese.

    GALEA.  Mamă! Doamne Dumnezeule! Saşa, Saşa!

    Intră Alecsandr.

    ALECSANDR.      Ce ţi-a spus?!

    GALEA.    O să fac infarct din cauza ta!

    ALECSANDR.    Ce ţi-a spus?!

    GALEA.   S-a dus să moară! Din pricina ta!

    ALECSANDR.    Pot s-o ajut cu ceva?

    GALEA.    Cum îndrăzneşti?!

    ALECSANDR.    Nu m-ai înţeles...nu asta…

    GALEA.    Ba am înţeles şi încă destul de bine. Tu n-o iubeşti pe mama!

    ALECSANDR.  Eu o iubesc foarte mult pe soacra mea, pe Zoia Fiodorovna, pe mama! Ea e  singura vinovată, în fiecare zi ameninţă că pleacă. M-am săturat de asta până peste cap!

    GALEA.    Aşa o  răsplăteşti tu  pentru  dragoste?! Nu m-am aşteptat de la tine la aşa ceva!

    ALECSANDR.    Pentru dragoste?! Adicătelea, ea mă iubeşte?!

    Intră Zoia Fiodorovna cu o foaie de hârtie, se aşează la masă, scrie.

    Pauză.

    ZOIA  FIODOROVNA.    Gata. Asta e pentru voi.

    GALEA.    Ce-i asta?  (Citeşte).

    ZOIA  FIODOROVNA.    Testamentul meu.

    GALEA. (Îi dă hârtia lui Alecsandr). Pofim!

    Alecsandr citeşte.

    GALEA.    Mămico, ce-i cu tine?

    ZOIA  FIODOROVNA.    Dacă nu azi, atunci mâine voi muri.

    GALEA.    Mamă!

    ZOIA  FIODOROVNA.    Oricum trebuie să se-ntâmple într-o zi.

    GALEA.    Mamă! Saşa, tu de ce taci?!

    ALECSANDR.   Zoia Fiodorovna!

    ZOIA  FIODOROVNA. Asta e inevitabil. Tot ce am, vă las vouă. Dar să nu uitaţi de Petenika…

    ALECSANDR.   Cum puteţi...

    ZOIA  FIODOROVNA.    Ştiu că nu e prea mult ce…

    GALEA.    Mamă!

    ALECSANDR.      Zoia Fiodorovna !

    ZOIA  FIODOROVNA. Copii, am o singură rugăminte la voi: eu vreau să fiu arsă în crematoriu, nu vreau să mă mănânce viermii...

    GALEA.    Mamă!

    ALECSANDR.    Mamă!

    ZOIA  FIODOROVNA. Promiteţi-mi  că veţi face asta.

    ALECSANDR.    Promitem.

    GALEA.    Mamă, încetează!

    ALECSANDR.    Mamă, încetează!  

    ZOIA FIODOROVNA.  Adio, copii. Eu v-am iubit foarte mult, aţi fost tot ce-am avut mai drag…Veniţi să vă sărut...

    (Îi sărută şi pleacă).